Cărămizi refractare de magnezie

Cărămizile de magnezie sunt împărțite în cărămizi de magnezie arse și cărămizi de magnezie nearse. Cărămizile de magnezie arse sunt împărțite în cărămizi de magnezie lipite cu silicat, cărămizi de magnezie cu lipire directă și cărămizi de magnezie relegate. Cărămizile de magnezie nearse sunt împărțite în cărămizi de magnezie lipite chimic și cărămizi de magnezie lipite cu asfalt.

Materia primă a cărămizilor de magnezie este în principal magnezitul, iar componenta sa de bază este MgCO3. După ce a fost calcinat la temperatură ridicată și apoi zdrobit la o anumită dimensiune a particulei, devine magnezie sinterizată. Magnezia este de obicei folosită ca material de reparare a cuptorului și material de batere. Magnezie cu puține impurități (ω (CaO)<2.5%, ω (SiO2) <3.5%) is used as a raw material for making magnesia bricks.

Cărămizile de magnezie sunt împărțite în două tipuri: cărămizi de magnezie sinterizate și cărămizi de magnezie legate chimic în funcție de diferitele lor procese de producție. Cărămizile de magnezie sinterizate sunt fabricate din magnezie-arsă moartă cu un raport adecvat de dimensiune a particulelor, adăugând saramură (soluție apoasă de MgCl2) și deșeuri lichide de pulpă de acid sulfuros ca agenți de legare, presurizare și turnare și ardând la o temperatură ridicată de 1550~1650 grade . Cărămizile de magnezie legate chimic nu trec prin procesul de ardere. După amestecarea magneziei sinterizate în funcție de raportul mărimii particulelor, adăugați o cantitate adecvată de mineralizator și liant, presați și modelați, apoi uscați produsul finit. Cărămizile de magnezie lipite chimic au rezistență și performanță mai scăzute decât cărămizile de magnezie sinterizate, dar sunt mai ieftine, mai puțin de jumătate din prețul cărămizilor de magnezie sinterizate. Este utilizat în părți cu cerințe de performanță mai puțin solicitante, cum ar fi cuptoarele de încălzire și fundul cuptoarelor de înmuiere.

Cărămizile de magnezie sunt materiale refractare alcaline care au rezistență puternică la zgura alcalină, dar nu pot rezista eroziunii zgurii acide. La o temperatură ridicată de 1600 de grade, ele pot reacționa atunci când intră în contact cu cărămizi de silice, cărămizi de lut și chiar cărămizi cu conținut ridicat de alumină. Refractaritatea cărămizilor de magnezie este peste 2000 de grade, dar punctul său de înmuiere a sarcinii este de numai 1500 ~ 1550 de grade. În plus, intervalul de temperatură de la înmuiere la 40% deformare este foarte mic, doar 30 ~ 50 de grade. Stabilitatea termică a cărămizilor de magnezie este, de asemenea, slabă, ceea ce este un motiv important pentru deteriorarea cărămizilor de magnezie.

În cuptoarele de încălzire și cuptoarele de înmuiere, cărămizile de magnezie sunt utilizate în principal pentru a pava stratul de suprafață inferioară a cuptorului și partea inferioară a peretelui cuptorului de înmuiere. Poate rezista la eroziunea depunerilor de oxid de fier.

Refractaritatea cărămizilor de magnezie poate atinge mai mult de 2000 de grade, iar temperatura de înmuiere a sarcinii variază foarte mult în funcție de punctul de topire al fazei de cimentare și de cantitatea de fază lichidă produsă la temperaturi ridicate. În general, temperatura de pornire de înmuiere a încărcăturii cărămizilor de magnezie este cuprinsă între 1520 și 1600 de grade, în timp ce cărămizile de magnezie cu puritate ridicată-poate atinge 1800 de grade . Temperatura de pornire de înmuiere a sarcinii a cărămizilor de magnezie nu este mult diferită de temperatura de colaps. Rata de expansiune liniară a cărămizilor de magnezie la 20 ~ 1000 de grade este în general de 1,2% ~ 1,4% și este aproximativ liniară. Când apare o fază lichidă în cărămidă la temperaturi ridicate, are loc o contracție bruscă. Conductivitatea termică a cărămizilor de magnezie este mare, a doua numai după cărămizile de carbon și cărămizile din carbură de siliciu printre produsele refractare și scade pe măsură ce temperatura crește. Rezistența la șoc termic a cărămizilor de magnezie este slabă. Îmbunătățirea purității cărămizilor de magnezie poate îmbunătăți în mod corespunzător rezistența la șoc termic. Cărămizile de magnezie au o rezistență foarte slabă la zgura acidă. Ele nu pot fi în contact direct cu cărămizile de silice atunci când sunt utilizate. Cărămizile neutre sunt în general folosite pentru a le separa. Conductivitatea cărămizilor de magnezie la temperatură normală este foarte scăzută, dar nu poate fi ignorată la temperaturi ridicate (cum ar fi 1500 de grade). Dacă este folosit în partea de jos a unui cuptor electric, trebuie acordată atenție.

Materiile prime de magnezie sunt zdrobite în materiale granulare și pulberi. După amestecare într-un anumit raport, se adaugă un agent de legare pentru a frământa argila în noroi, iar apoi cărămizile de magnezie arse sunt transformate în cărămizi de magnezie arse prin procese precum modelarea, uscarea și arderea. Temperatura de ardere a cărămizilor obișnuite de magnezie este, în general, de 1500~1650 de grade, în timp ce temperatura de ardere a cărămizilor de magnezie de puritate ridicată este de până la 1700~1900 de grade. Procesul de producție al cărămizilor de magnezie legate chimic este practic același, cu excepția faptului că este combinat cu lianți chimici fără ardere la temperatură înaltă și necesită doar un tratament termic adecvat la temperatură joasă pentru a face cărămizi de magnezie nearse.

Notă: Cărămizile de magnezie au o rezistență slabă la hidratare și se hidratează ușor atunci când sunt expuse la apă, provocând fisuri și reducându-le rezistența. Prin urmare, acordați atenție umidității, ploii și zăpezii în timpul depozitării și transportului.